Biserica Monument Istoric are ca hram marele praznic împărătesc ”Schimbarea la față”, ea este monument istoric înscris pe lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004 la numărul 1359, având codul de clasificare IS-II-m-B-04139. În prezent Biserica nu are nicio pictură interioară sau exterioară, aceasta datorită lucrărilor capitale de restaurare care s-au desfășurat în ultimii ani la acest monument istoric. Parohia înregistrează un număr total de 320 de credincioși cu un număr de 105 case dintre care multe dintre ele sunt părăsite sau în stare avansată de degradare, multe dintre ele, având un singur locuitor, majoritare fiind văduvele. Parohia deține o casă parohială care nu este locuibilă, necesită lucrări ample de consolidare si modernizare, o casă socială de 70 m2, din valătuci care de asemenea necesită lucraări de întreținere și modernizare.
Prima atestare a Bisericii :Anuarul Arhiepiscopiei Iașilor din 1909 citează ca an al ctitoriei anul 1457 după o o însemnare de pe manuscrisele slave din 1635.Cu deosebita trudă a enoriașilor sun stricta coordonare și implicare a Pr.Ungureanu Mihail Adeodatus (2005- 2012) s-au desfășurat ample lucrări de reconsolidare și reparații capitale, de restaurare a Bisericii, a acoperișului și a gardurilor tip cetate, fiind resfințită în anul 2011 de către PS. Calinic Botoșăneanul, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Nu există în fapt niciun obiect de patrimoniu sau obiecte valoroase aflate în proprietatea parohiei ci doar catapeteasma Bisericii ce datează din anul 1769. Preoți slujitori de-a lungul timpului: Pr. Carp Mihai (1966-1978) Pr.Ilieș Dumitru (1987-1990) Pr. Leonte Cristinel – Ioan (1996-2005) Pr. Ungureanu Mihail Adeodatus (2005- 2012) Pr. Carp Mihai (2012- 2014) Pr.prof.Mocanu Andrei (dec.2014- prez)
Se dorește restaurarea și înlocuirea tâmplăriei Bisericii cu lemn de stejar triplu startificat, repictarea monumentului istoric, înzestrarea cu odoare și restaurarea catapetesmei datată de la 1769 dar și ridicarea unui asezământ social în curtea monumentului istoric.
După cum atestă documentele vechi, o parte din moșia satului Cucuteni a fost stăpânită timp de două secole de boierii din familia Cantacuzino. În 1627, jumătate din satul Cucuteni a fost vândut de familia Ciogolea lui Toma și Iordache Cantacuzino. La 1658 jumătate de sat îi aparținea lui Toderașco Cantacuzino.
Proprietarul moșiei Cucuteni a fost boierul Matei Cantacuzino-Deleanu (n. 1750 - d. 1816 sau 1817), fiul marelui vistiernic Ioniță Cantacuzino-Deleanu (1721-1789) și al Zoei Ghika. Matei a avut rangul de mare comis al Moldovei; el s-a căsătorit la 16 mai 1776 cu Ralița (sau Ralu) Callimachi (1763-1837), fiica mijlocie a lui Grigore Callimachi, domnitor al Moldovei în două rânduri (1761-1764 și 1767-1769). După cum relatează Octav-George Lecca în "Familiile boierești române", Matei Cantacuzino-Deleanu s-a refugiat în 1791 în Rusia, în timpul ocupației Moldovei de către armata țaristă, devenind consilier de stat și ocupând și alte demnități. Cei doi soți au avut cinci băieți, dintre care doi (Ioan și Constantin) nu au avut urmași, Grigore a fost colonel rus și a murit în Bătălia de la Borodino (1812), iar ceilalți doi au ajuns să aibă demnități importante la Curtea Imperială a Rusiei (Alexandru a fost șambelan, iar George (Igor) a fost colonel și s-a căsătorit cu prințesa Gorciakova). Din întreaga familie s-a întors în Moldova numai domnița Ralița, care a murit în 1837 și a cărei piatră de mormânt se află lângă zidul Catedralei Mitropolitane Vechi de la Iași, ctitorită de mitropolitul Gavriil Callimachi.
Vistiernicul Matei Cantacuzino a dăruit, printr-un document din 1792, satul cu case și biserica de zid vornicului Gheorghe (Iordache) Ghica (1739-1801). De la acesta, moșia cu satul și biserica au trecut la fiul său, Ioan (Iancu) Ghica, care s-a căsătorit cu domnița Elena Hangerli (Handjery) (1795-1862), fiica demnitarului fanariot Alexandru Hangerli, fost domnitor al Moldovei în perioada 7 martie - 24 iulie 1807.
După cum relatează istoricul Nicolae Stoicescu în "Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova" (1974), pictura a fost spoită. În decursul timpului, starea lăcașului de cult s-a degradat. Biserica a fost restaurată de Mitropolia Moldovei și Direcția Monumentelor Istorice.
La începutul secolului al XXI-lea, starea bisericii se degradase din nou. Apa pluvială se infiltrase în zidurile bisericii, umflând tencuiala și pictura murală din interior. Acoperișul era găurit, grinzile erau parțial putrezite, iar mortarul de pe boltă se măcinase. Pereții interiori erau plini de mucegai, fiind înnegriți de intemperii. În timpul păstoririi preotului paroh Ioan Leonte s-a realizat un proiect de restaurare. După repartizarea în mai 2005 ca preot paroh la Cucuteni, pr. Mihail Adeodatus Ungureanu a început să se caute fonduri pentru restaurarea bisericii monument istoric. După calculele efectuate de specialiști, devizul restaurării se ridica la suma de 15 miliarde de lei vechi (1,5 milioane lei noi).
Lăcașul de cult a fost consolidat și reparat între anii 2006-2011, atât la interior, cât și la exterior, prin efortul preotului paroh Mihail Adeodatus Ungureanu, al enoriașilor și al autorităților dar și cu sprijinul financiar și implicarea duhovnicească a fiului satului în persoana Arhim. Antim David, starețul Schitului Măgureanu din București.Lucrările au fost coordonate de D-l. Ing.dr. Adrian Mihalache și de arhitectul Ovidiu Alexievici.
